Hei! Vreau să plătesc!

Prin natura muncii mele, mai trebuie să ţin şi prezentări pe secţiile spitalelor. M-am întalnit în Ploieşti cu colega mea M, de pe cealaltă divizie şi îmi zice: hai să facem împreună  o prezentare pe secţia X de la  Spitalul Judeţean din Ploieşti, asa ca reminder, eu cu produsele mele, tu cu ale tale. Ne convenea mai mult aşa pentru că puteam să împărţim costurile în felul acesta. Vorbeste M cu şeful de secţie, se pun de acord cu data şi începem pregătirile. Am sunat eu la furnizorul meu obişnuit de catering din Ploieşti însa nu puteam să dau de el şi pace. Aveam nevoie să fim cu mâncarea acolo înainte de raportul de gardă de dimineaţă şi  acum aveam două posibilitaţi: fie aducea M, papa din Bucuresti, fie găseam alt furnizor de catering din Ploieşti. Găseşte M un număr pe net, sună şi rezolvă rapid detaliile cu tipul. Problema era ca noi trebuia să plătim cu cardul şi el nu avea POS, da' zicea că rezolvăm cumva. În ultimă instanţă plăteam cash. Eu urma să mă ocup de băuturi. Raportul de gardă urma să înceapă la 8:30 iar noi trebuia sa fim la şi un sfert să avem timp să pregătim tot; proiector, papa şi lichide (mai reci sau fierbinţi). La 8 fix eram acolo, însă M încă nu ajunsese, nici baiatul cu catering-ul. Mai e încă vreme, mă gândesc. Atâta că medicii erau deja în sala de mese şi începuseră raportul de gardă. Pe la 8:15 apare tipul cu mâncărica, o lasă, mă salută şi dă să plece:

Eu: Păi şi cu plata cum facem?

El: Ne auzim mai târziu şi imi plătiţi atunci.

Ce băiat fain? Mergem pe încredere. Bun tare (cum ar zice Godină), Îi plătim mai târziu şi îi înapoiem termosul şi tava. Prefect! Apare şi M, se termină raportul de gardă şi facem o prezentare de mare angajament. După consumarea actului ştiinţific, l-am sunat pe omul cu măncarea dar ne-a spus că e foarte prins cu treburi şi că ar fi mai bine să ne auzim pe la prânz. Am luat eu termosul şi tava şi ne-am împrăştiat să ne definitivăm treburile. La prânz ne-am întâlnit din nou să mâncăm. Îl sunăm: fară semnal pe nici unul din cele două telefoane, sau închise sau baterie moartă. Puţin probabil să îţi moară bateria la amândouă odată aşa că ori închise ori fără semnal. Nu-i nimic, încercăm mai târziu sau le duc la firmă şi văd eu cum facem cu plata. M pleacă spre Bucureşti că mai avea ceva de rezolvat acolo şi rămân eu să închei socotelile cu cateringul. Îmi termin treaba şi înainte să plec spre casă sun din nou. Acelaşi rezultat ca la prânz. Hai să merg la firmă. Caut pe net, găsesc adresa şi mă îndrept într-acolo. Doar că la locul cu pricina era o clădire ce adăpostea un fel de piaţă. Îi dau ture şi nu găsesc nimic să semene cu numele de pe site. Merg mai încolo şi găsesc ceva gen fast-food şi mă gândesc să întreb aici că probabil patronii de firme "culinare" se mai cunosc între ei mai ales dacă sunt şi vecini. Primesc ridicări din umeri. Ba mai mult cele două fete de acolo se distrau pe seama mea: "tu chiar vrei să plăteşti?!" Normal că voiam! Îmi sugerează un alt fast-food în direcţia din care venisem. Mă întorc. Aici alt nume de firmă, în plus era şi închis. Ce firmă obscură are omul ăsta? Ce afaceri necurate învârte? Dacă o fi luat bani de la cămătari şi acum zace prin vre-un beci? Probabil de asta nu are semnal! Intru în clădirea piaţă şi iau la rând magazinaşele până ajung într-o zonă cu peşte. Nu cred că-i aici. Mai întreb o doamnă de la casa de amanet dar iar fără rezultat. Mă mai uit odată pe net să văd dacă nu mi-a scăpat ceva. Aha! Uite că are şi pagină de Facebook! Poate găsesc ceva mai multe detalii, ceva poze să îmi fac o idee. Dar nu. Multe aprecieri şi o singură poză, şi aia făcută parcă cu Iphone-ul lui Basarab I. Se distingeau doar nişte bucătari într-o bucătărie. Epic!. Trecuse aproape o oră jumate de când mă învârteam ca un berbec ameţit lovit cu leuca. Eu chiar voiam să-i plătesc omului şi să-i înapoiez tava şi termosul dar se pare nu am cui. Avantajul cu Facebook-ul e că poţi să laşi un mesaj, aşa că i-am scris omului despre bunele mele intenţii şi am plecat către casă. Acasă am văzut că mi-a răspuns la mesaj şi că deja luase legătura cu M pentru a primii banii. A trecut aproape o săptămână până când am reuşit să mă întâlnesc cu el să-i returnez vesela. Om ocupat, ce vrei?

În concluzie, ca metodă de comunicare Facebook-ul bate telefonul!