Duduia și soldații

Marți, 28 iunie. Brașov. Mă perindam în exercițiul funcțiunii între Clinicco și Oncocard. Mergeam pe Avram Iancu și fac stânga pe Morii în ideea de a ajunge apoi pe Carierei. Când să fac stânga, pe trotuarul drept al străzii Morii îmi izbește privirea ceva mai ciudat. O duduie care umbla ca fata împăratului din poveste, adică nici dezbrăcată dar nici îmbracată. Mai concret, niște pantaloni scurți până la granița bucilor, niste pantofi cu toc, o bustieră și peste toate astea un fel de "vestă" lungă până la genunchi dar pe care nu aș numi-o vestă. Era o chestie compusă parcă din niște sfori înodate dar atât de deasă încât un năvod pescăresc pentru pești mari părea cămașă de zale în comparație cu respectivul obiect vestimentar. Pășea foate încet concentrată asupra telefonului mobil.(cum altfel?). Așa arătare îți sare în ochi instant ca uleiul din tigaie și nu poți decât să te întrebi unde merge asta, îmbracată astfel? La viol? Dar mașina mea rulează mai departe și las în urmă ninfa, dar imediat mă pleznește un râs de se cutremură mașina. Pe același trotuar, din celălalt capăt, veneau voioși vreo 30 de soldați. Cei din fruntea coloanei deja erau cu gura până la urechi văzând cine le iese în cale. Îmi închipuiam ce întâlnire de gradul "0" urma să aibă loc intre duduia semidezbrăcată și ceata de militari stătuți. Cu viol nu s-a lăsat, dar sigur nu a scăpat nepipăită sau măcar cu câteva remarci cu conotație sexuală. Pe principiul "ai grijă ce-ți dorești că...la o poștă o să sfârșești"