Zgârieturi în parcare

Vineri după amiază. Mă pregateam să închei apoteotic ziua de muncă. Găsesc cu greu un loc în parcarea de la Livada Poştei şi mă duc în treaba mea. La întoarcere, vin spre maşină cumva din lateral şi îmi sare în ochi o zgârietură pe parte stângă a bării spate. Asta când naiba a mai apărut? Azi nu era! Vorba aia, maşină nouă, numa' 20 de mii de km. Încep să înjur în timp ce mă apropiam. E destul de vizibilă. Mă aplec, şterg cu scuipat dar pare destul de adâncă şi nu se estompează deloc. Asta e! Scot cheia şi deschid numa' că proaspăt lovita nu dă nici un semnal, nici sonor şi nici clipit din faruri. Mă! Ce naiba a apucat-o acum? Înţeleg că s-a lăsat lovită da' chiar să se răzbune aşa pe mine. Poate pentru faptul că am parcat-o cu spatele în parcarea "spic"? Da' chiar? De ce m-oi fi chinuit să o bag cu spatele ca să mă chinui şi când o scot? Dar, parcă eu nu am parcat-o aşa. Brusc, realitatea îmi dă o palmă după ceafă şi mă scoate din starea de nervi. O fi masina acelaşi model şi aceiaşi culoare, însă nu e a ta! Maşina mea mă aştepta cuminte şi nezgâriată mai încolo cu câteva locuri. Ridic rapid o privire "radar". Noroc că nu m-a văzut nimeni.